Replici si comentarii la articolul: “Secretul eliberaţilor- sau cum sa testezi un fals Guru – Ghidul idioţilor”

Din seria “clubul idiotilor”, sau “ce mai spun idiotii nostri”, expunem si aceasta “perla” de prostie, rautate si inventii bazaconistice a unui oarecare mediocru. Lectura placuta, mai ales la comentariile care vor apare, unul dupa altul. 🙂

Secretul eliberaţilor- sau cum sa testezi un fals Guru – Ghidul idioţilor

Moto:”S-a calculat că probabilitatea de a câştiga la loto este mult mai mică decât probabilitatea de a muri lovit de o maşină în drum spre loterie”

La cinci ani de la plecarea mea de la curs, Dumnezeu mi-a făcut o revelaţie. De fapt, am avut un vis: se facea ca l-am întalnit faţă în faţă pe Gregorian şi mă certa în stilul lui caracteristic pentru faptul că mă îndoiesc de el. Acelaşi limbaj, acelaşi stil- mă rog- cum stiţi şi voi. Aproape a reușit să mă sperie, nu sunt un visător prea conştient, aşa ca pot fi uşor influenţat de un ”bântuitor de meserie” aşa cum este djinul de GB. M-am trezit derutat şi am făcut ce ştiu eu cel mai bine când am coşmaruri: m-am întors pe partea cealaltă! Ideea este să nu dai voie unei entităţi să-ţi strice noaptea dar mai ales ziua. Am observat ca, dacă am un coşmar şi cumva îl iau în serios, undeva în subliminal continui să ”visez urât” toată ziua. Dar să revenim la coşmar, m-am întors pe partea celalta şi am început să mă rog aşa, de somn-uşor…

WARNING: dacă nu vreţi, nu citiţi, pentru că ceea ce urmează este un fel de ”revelaţie” a la misa. Dar de ce s-ar îndoi cineva de o asemenea revelaţie, având în vedere minunile la care am fost martori cu toţii acolo? Un Eliberat dintr-o altă eră cosmică, zeci de discipoli care au fir direct cu Dumnezeu, Shakti-uri care s-au vitalizat spontan numai la vederea frigiderului de la viluţă… (Vă rog frumos, când deviez de la subiect atenţionaţi-mă discret de pe margine. Mulţumesc.)

Ceea ce a urmat a fost de domeniul ”revelaţiilor”de care vă pomeneam: am auzit o voce în capul meu care mi-a răspuns la toate întrebările pe care le-am avut. O discuţie dublată uneori de imagini în completarea răspunsurilor revelatoare.

Iată Dialogul:
”Doamne, de ce permiţi să existe falşi maeştri ?” Şi în momentul acela, am văzut o scenă în care Grieg era înconjurat de o mână de discipoli şi se minuna singur de credulitatea lor. Era ca şi cum mă proiectasem cumva în mintea lui şi nu-mi venea să cred cât de uşor este. Toată lumea credea în mine, toţi se întreceau să-mi intre cumva în graţii. Atunci am vrut să înţeleg de ce sunt discipolii atât de fascinaţi şi am întrebat ” Doamne, dar ce le mişcă inimile oamenilor atât de profund?” credeţi-mă, astea sunt cuvintele, aşa mi-a venit să zic. Şi atunci m-am văzut pe mine facând acelaşi lucru ca şi ei în trecut: eram foarte devotat dar simţămîntul acesta nu venea din inimă. Era orgoliu, şi un fel de obedienţă bolnăvicioasă, era doar o decizie mentală, un mod de-a mă da mare. Mai clar, mă gândeam că trebuie să ascult de el orice mi-ar spune, pentru că el este Supremul. Mă simţeam mândru pentru că ştiam că am o misiune pe lumea asta… şi mă simţeam ”copleşit” de măreţia maestrului, o sferă de putere care proteja pămîntul. Toate acestea erau doar idei în capul meu, doar credinţe lipsite de orice emoţie sau trăire reală.
Aici vreau să fac o paranteză: nu ştiu dacă aţi trăit vreodată sentimentul certitudinii absolute, este un soi de credinţă care nu are nevoie de confirmare, o lipsă de îndoială pe care o simţi atunci când te uiţi la mâna ta şi ştii ca este reală(în legătură cu maestrul, nu am simţit niciodată o asemenea credinţă). Şi atunci am întrebat din nou: ”dar cum s-a ajuns la asta?” ”Cum au ajuns oamenii să creadă aşa ceva?” ” Puţin câte puţin”- a venit răspunsul- ”dar a fost şi ajutat” Și atunci am văzut câţiva dintre ”discipolii” apropiaţi care jucau cam acelaşi joc ca şi el, doar ca ei erau în rolul de discipoli transfiguraţi care simt puterea spirituală a maestrului… Ei mimau modelul de devoţiune şi de discipol ideal care trebuia sa fim noi, dar mai ales atitudinea transfigurată şi obedientă.
Şi apoi a venit întrebarea care mă preocupa cel mai mult: ”cum poţi testa un eliberat?” şi răspunsul a fost: ”verifică-i contul”. Credeţi-mă, în momentul acela mă cam îndoiam de percepţiile mele. Mă gândeam că sunt cumva autohipnotizat şi-mi inventez singur răspunsurile. Dar apoi răspunsul a continuat: ”cei detaşaţi nu adună bunuri, nu-i interesează admiraţia nimănui şi nici sexul” Şi am văzut o imagine cu mii de bodhisatvaşi care trăiseră în lume şi nici nu o vedeau, nu se punea problema că nu-i interesează, pur şi simplu lumea nu reverbera în ei. Aceasta viziune a fost dublata de acea credinţă şi siguranţă pe care atunci când o ai, poţi să-ţi pariezi viaţa pe ea. Acum ştiu cum trebuie să fie un eliberat! Ce-i drept, experienţa este subiectivă adică vreau să spun-personală. Ştiu că Gregorian Bivolaru nu este un bodhisatva. Ştiam şi înainte, dar acum am văzut şi mai ales, am simţit.

Cât despre discipolii care mai au îndoieli şi care încă mai cred că Grieg ar fi un eliberat, nu vă ambalaţi prea tare: verificaţi-i contul şi toate avantajele personale. Este de bun simţ şi este mult mai credibil să fi fost înşelaţi de un escroc decât să vă fi ales pe voi Dumnezeu ca unelte pentru jihadul sfant care va salva planeta. Şi, în primul rând, gândiţi-vă că probabilitatea de-a fi discipolii unui maestru ”din altă era cosmică” este mult mai mică decât opţiunea simplă de a fi fost traşi pe sfoară.
În numele adevărului, a consemnat: RAM


VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/7 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
Acest articol a fost postat în Dialog MISA, Dreptul la replica, Manipulare, MISA, Recenzii si etichetat , , , , . Memoreaza acest link permanent.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *