Taina configurării Creaţiei

MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN

– fragmente/capitole din volumul 6 –


Capitolul 245
Despre Marele Om Cosmic al Creaţiei

1. Cărturarul a spus: „Da, Doamne şi Învăţătorule, acum şi mie îmi sunt limpezi toate acestea. Dar noi toţi, chiar dacă ne unim forţele, nu vom putea face nimic împotriva puterii stăpânitorilor lumii! Aceştia nu-şi vor schimba legile şi vor continua să aplice pedeapsa cu moartea; şi, din acest punct de vedere, învăţătura Ta nu va clinti hotărârea mai-marilor şi puternicilor lumii!”

2. Eu am spus: „Eu ştiu cum stau lucrurile cu mai-marii acestei lumi. Dar nu cu ei am vorbit Eu acum, ci doar cu voi! Iar voi veţi ajunge şi la mai-marii lumii şi le veţi putea face cunoscută Voia Mea. Cei care o vor accepta, aceia vor păşi pe calea cea bună, dar cei care nu o vor accepta, ci îşi vor continua judecăţile ca şi până acum, îşi vor primi apoi şi răsplata, chiar de acolo de unde şi-au luat şi dreptul la judecată. Căci dacă nu l-au primit de la Mine, atunci nu aveau de unde să-l primească din altă parte decât doar din iad, astfel că tot de acolo îşi vor primi şi răsplata!”

3. Atunci a spus cărturarul: „Da, Doamne, dar dacă vor auzi pilda despre fiul cel rătăcitor şi o vor înţelege, atunci nu-şi vor mai face prea multe griji în privinţa iadului!”

4. Eu am spus; „Lasă tu lucrurile acestea! Căci timpul care se va scurge până când fiul rătăcitor (Este vorba aici de Marele Om al Creaţiei din spaţiul infinit, (n. ed. germ.)) va regăsi această speranţă nu este atât de scurt, pe cât îţi imaginezi tu. Ascultă bine, căci vreau să-ţi dau o idee despre durata lumilor judecate.

5. În mod evident, Pământul nu este un corp ceresc foarte mic, iar Soarele este de un milion de ori mai mare decât el. Dar soarele central cel mai apropiat este deja de mai mult de un milion de ori mai mare decât soarele acesta – care luminează pământul nostru şi care în curând va răsări – şi are o masă corporală mai mare decât a tuturor celor o mie înmulţit cu un milion de sori planetari care, împreună cu toate pământurile şi lunile şi cometele lor, se rotesc pe nişte traiectorii inimaginabil de îndepărtate pentru mintea voastră, cu mare viteză, tocmai în jurul acestui soare central, şi care, în special cele mai îndepărtate dintre ele, au nevoie adeseori de un milion de ani pământeşti pentru a parcurge doar una singură dintre rotaţiile lor imense şi pentru a reveni în acelaşi punct.

6. Există însă şi o a doua categorie de sori centrali, în jurul cărora se rotesc, pe traiectorii infinit mai mari, împreună cu sorii lor centrali, întregi REGIUNI SOLARE, ale căror cele mai îndepărtate zone au nevoie chiar de un eon de ani pământeşti pentru a înconjura doar o singură dată acest al doilea tip de soare central. Un asemenea soare central de gradul al doilea, în jurul căruia gravitează regiuni solare întregi cu sorii lor centrali, constituie, împreună cu cele o mie de mii de regiuni solare ale sale, un UNIVERS SOLAR.

7. Acum imaginaţi-vă din nou un număr tot atât de mare de asemenea universuri solare! Acestea au la rândul lor, la o depărtare de necuprins pentru mintea omenească, un soare central comun, şi acest corp ceresc este de zece milioane de ori mai mare decât universurile solare, care gravitează pe nişte traiectorii incomensurabil de largi în jurul său.

8. Acest grup de universuri solare, împreună cu soarele lor central, îl vom numi MARE UNIVERS SOLAR. Şi asemenea mari universuri solare există iarăşi într-un număr incomensurabil de mare pentru voi, şi toate au, la rândul lor, la o depărtare infinit de mare, un gigantic soare central primordial, în jurul căruia ele se rotesc, ca nişte corpuri separate, pe nişte traiectorii pe care doar îngerii le pot măsura. Pentru a fi mai uşor de înţeles, vom numi TEACĂ GLOBALĂ DE SORI ŞI LUMI sistemul acesta de sori şi de universuri gravitând în jurul unui soare central primordial, fiindcă toate acele mari universuri, despre care am vorbit şi care gravitează neîncetat, în toate direcţiile, în jurul soarelui central primordial, formează un fel de glob incomensurabil de mare şi, ca urmare a vitezei lor de rotaţie apropiată de cea a gândului şi (ca urmare) a forţei centrifuge determinate de aceasta, formează, pe o distanţă de neconceput pentru voi, un fel de înveliş sau teacă, a cărei densitate este comparabilă cu cea a aerului atmosferic al acestui pământ şi pentru măsurarea diametrului căreia, dacă ar fi să folosim unităţile de măsură pământeşti, un milion de eoni ar fi un număr prea mic.”

9. Atunci cărturarul, romanul şi Lazăr au exclamat: „Doamne, ne cuprinde ameţeala în faţa acestei imensităţi de-a dreptul uluitoare a Creaţiei Tale! Oare vreun înger o poate totuşi cuprinde vreodată şi o poate concepe în adevărata ei complexitate?”

10. Eu am spus: „Fără îndoială; căci altfel el nu ar fi înger! Dar lăsaţi acum ameţeala voastră, căci încă nu aţi văzut tot, întrucât Eu nu v-am arătat până acum decât o mică parte din imensitatea Creaţiei Mele!

11. Rămăsesem la marea teacă ce conţine toate nenumăratele mari universuri şi v-am explicat deja pe scurt cum se constituie acest înveliş. Însă care să fie cauza constituirii sale?

12. Vedeţi voi, de la cele mai mici până la cele mai mari, toate lucrurile care constituie un întreg au un înveliş destinat să acopere şi să protejeze interiorul lor complex! Dar învelişul sau «pielea» aceasta mai are încă un scop foarte important, şi anume, acela de a prelua impurităţile provenind din funcţionarea unui corp însufleţit, de a le expulza ca pe nişte elemente inadecvate vieţii organice şi de a absorbi în schimb din afară substanţe hrănitoare pure, pe care să le dirijeze către mecanismul organic intern al acelui corp viu pentru a-l întări. Explicaţia aceasta poate măcar să vă facă să înţelegeţi raţiunea pentru care Eu numesc TEACA GLOBALA acest ansamblu de mari universuri de sori şi de lumi.

13. Dar să nu Mă întrebaţi care sunt volumul şi diametrul unei asemenea teci globale! Căci oamenii nu îşi vor putea imagina niciodată un număr suficient de mare prin care, chiar luând drept unitate de măsură distanţa dintre pământul acesta şi Soare – care reprezintă cam de patruzeci şi patru de ori o mie de mii de leghe -, să poată estima diametrul unei astfel de teci globale, căci nici eonii înmulţiţi cu eoni nu sunt suficienţi spre a desemna dimensiunea unui astfel de mare univers de sori şi de planete, din care, după cum am spus, există într-o teacă globală un număr infinit. Totuşi, v-am sugerat într-o oarecare măsură dimensiunile inimaginabil de mari ale unei teci globale, iar pe această piatră de temelie putem construi acum în continuare.

14. Căci, vedeţi voi, o asemenea teacă globală nu este decât un punct în imensul spaţiu al Creaţiei Mele! Şi cum trebuie gândit şi înţeles lucrul acesta, am să va explic tuturor de îndată.

15. Imaginaţi-vă acum că în afara tecii incomensurabil de mari sau a învelişului exterior al unui asemenea glob, aşa cum a fost el descris, se întinde în toate direcţiile un spaţiu imens de mare, complet vid, şi aceasta, până la o aşa de mare depărtare, încât cineva, chiar fiind înzestrat cu o privire foarte pătrunzătoare, n-ar mai percepe din teaca globală cea imensă decât un punct foarte mic şi vag luminos, iar în direcţia opusă, un alt asemenea punct, care fireşte că reprezintă o altă teacă globală. Aceasta vă arată un pic măsura distanţei dintre două teci globale la fel de mari, care ar apărea, dacă ar fi privite de la jumătatea distanţei dintre ele, ca nişte puncte luminoase abia perceptibile; şi iată că am făcut cunoştinţă cu două teci globale învecinate.

16. Ce părere aveţi însă dacă vă voi spune acum că astfel de teci globale există cu adevărat nenumărate în imensul spaţiu al Creaţiei şi că toate, potrivit Ordinii Mele, reprezintă în ansamblul lor un om cu tot ce presupune el?

17. Întrebarea este cât de mare trebuie să fie acest om, dacă o singură teacă globală este deja atât de infinit de mare, iar distanţa de la o teacă globală la alta este de eoni înmulţiţi cu eoni mai mare?!

18. Dar şi acest om este, la fel ca fiecare teacă globală în parte, acoperit la exterior de un fel de piele. Fireşte că această «piele» este, raportat la percepţia voastră, infinit mai groasă – ca să vorbim pe înţeles – decât cea a unei teci globale, şi totuşi are aceeaşi funcţie în acest ansamblu infinit de mare pentru voi ca şi «pielea» fiecărei teci globale în parte. Şi acum vă puteţi închipui ce este în exteriorul acestui om aproape infinit de mare, unde fiinţează el şi cum acţionează,

19. În exteriorul acestui Mare Om Cosmic se întinde, în toate direcţiile, spaţiul liber al eterului, prin care acest om, dirijat de voia Mea, pluteşte în cercuri inimaginabil de mari pentru voi, cu o viteză pe care voi nu o puteţi concepe, graţie hranei pe care şi-o extrage din marea cea nesfârşită de eter, prin care el înoată oarecum ca un peşte, întrucât în imensul spaţiu de eter nu există «sus» sau «jos» şi nicio făptură nu poate cădea în nicio parte, omul acesta se ţine la fel de ferm în spaţiul eteric ca şi acest pământ, ca Soarele sau ca toţi eonii de eoni de sori dintr-o teacă globală.

20. Iar menirea sa constă în a duce la desăvârşire toate marile idei şi gânduri ale lui Dumnezeu cuprinse în el, pentru ca acestea să acceadă într-o zi la viaţa spirituală pe deplin liberă şi independentă care le-a fost destinată.”


Capitolul 246
Despre mântuirea Omului Cosmic

1. (Domnul): „Şi. asemenea vouă acum, se vor naşte încă nenumăraţi alţii din el, încă mult timp, până când tot ceea ce conţine el şi se află în capcana judecăţii se va fi transpus într-o viaţă spirituală perfect liberă; şi, atâta vreme cât Marele Om Cosmic nu se va fi dizolvat pe deplin în Spiritul cel liber şi independent, vor continua să existe şi judecata şi iadul. Şi astfel, nimeni dintre voi nu trebuie să se teamă că duhurile iadului de cea mai joasă speţă vor scăpa prea curând de suferinţele şi chinurile lor, determinate chiar de ele însele.

2. Timpul de rotaţie al Soarelui nostru în jurul soarelui său central este de aproximativ douăzeci şi opt de mii de ani pământeşti, timp care pentru Soarele nostru reprezintă un an, cu alte cuvinte, este echivalentul unui an pe Soare.

3. Înainte ca pământul acesta să fi existat, Soarele, aşa cum este el acum, a efectuat deja de nenumărate ori traseul acesta, iar de când fiinţează el (Pământul), de atâtea ori încât nu există un număr suficient de mare în aritmetica voastră pentru a exprima multitudinea atâtor ani solari. Şi cu atât mai puţin s-ar putea găsi un număr pentru viitoarele sale rotaţii până la dispariţia sa completă. Vă spun: eoni de eoni de astfel de ani solari nu reprezintă mai nimic în comparaţie cu aceasta!

4. Dar ce înseamnă vârsta unui SOARE PLANETAR în comparaţie cu cea a unui SOARE CENTRAL AL UNEI REGIUNI SOLARE, care exista încă cu mult înainte ca măcar un singur soare planetar să fi luminat planetele care gravitează în jurul său?! Şi ce înseamnă, la rândul ei, durata aceasta în comparaţie cu durata vieţii unui SOARE CENTRAL AL UNUI UNIVERS SOLAR, şi ce înseamnă apoi aceasta faţă de cea a unui SOARE CENTRAL UNIVERSAL, şi durata unui astfel de soare în comparaţie cu cea a unui SOARE CENTRAL PRIMORDIAL al unei teci globale, care de fapt reprezintă primul străbun al tuturor sorilor şi lumilor dintr-o teacă globală?!

5. Ce matematician ar putea determina oare vârsta unui asemenea soare central primordial şi vârsta pe care o va putea atinge el în continuare?! Câţi sori centrali şi câte ţinuturi solare întregi s-au născut deja din el, şi au şi dispărut deja de mult, şi câte altele le-au luat locul din timpuri imemoriale, şi câte vor mai dispărea încă după o durată incomensurabil de lungă de timp, şi câte se vor mai naşte în locul lor?!

6. Dar până şi soarele acesta central primordial va dispărea odată şi odată, după ce toţi sorii care s-au născut din el vor dispărea şi ei, după perioade incomensurabil de lungi de timp, şi totuşi aceasta nu se va petrece la fel de repede şi cu Marele Om Cosmic; căci aşa cum la un om pământean moartea se instalează treptat, tot aşa se petrec lucrurile şi în cazul Marelui Om Cosmic.

7. De ce trupul unui om ajuns la bătrâneţe devine treptat-treptat tot mai şubred? Pentru că în el anumite fibre şi anumiţi nervi mor cu timpul, încetându-şi activitatea – ceea ce determină îmbătrânirea şi slăbirea trupului. Şi totuşi, omul mai poate trăi în condiţiile acestea încă mulţi ani, fără a-şi pierde prin aceasta forţa spirituală, mai ales dacă a trăit mereu după Voinţa lui Dumnezeu. Şi la fel se va petrece odată şi odată şi cu Marele Om Cosmic. Chiar şi după ce eoni de teci globale se vor fi dizolvat în el, el tot va mai dăinui încă un timp infinit după noţiunile voastre pământeşti. Căci tecile globale sunt în el ceea ce în voi, oamenii, sunt fibrele şi nervii.

8. Şi iată că acest Mare Om Cosmic pe care vi l-am descris acum îl reprezintă, în sens universal, pe fiul cel rătăcitor, despre care v-am vorbit mai înainte, aflat acum pe drumul de întoarcere, iar tatăl, care îi iese în întâmpinare, sunt chiar Eu, care Mă aflu acum în chip de om printre voi, şi, prin fiecare om care trăieşte potrivit Învăţăturii Mele, Eu îl reprimesc pe el în casa Mea părintească.

9. Ferice de păcătosul care se pocăieşte şi se întoarce cu căinţă spre Mine! Dar pentru aceasta, să nu-şi imagineze nimeni că marea întoarcere universală se va face într-un timp scurt şi că locuitorii iadului, adică cei supuşi judecăţii nu vor avea de suferit şi de lâncezit suficient de mult timp în haosul pe care ei înşişi l-au creat! Cei încrâncenaţi vor avea fireşte mai mult timp de suferit, iar cei ce se vor întoarce mai repede la Mine, mai puţin. Ai înţeles acum acestea, cărturarule?”


Capitolul 247
Domnul nostru Iisus Hristos ca Mântuitor al Marelui Om Cosmic. Despre măreţia spirituala a omului

1. Uluit din cale afară, fariseul a spus: „Doamne, Doamne, atotputernicul şi eternul meu Dumnezeu, judecând după explicaţia aceasta atât de clară a Ta, rămâne doar puţină speranţă de mântuire pentru condamnaţii din iad. Căci o perioadă de timp atât de infinit de lungă, încât niciun număr şi nicio măsură să nu o poată cuprinde, poate fi considerată foarte bine a fi însăşi veşnicia! Ah, dar acestea sunt nişte imensităţi despre care până acum niciun om nu a putut să-şi facă nici cea mai mică idee! Şi ce nulitate absolută reprezintă, în condiţiile acestea, omul! O Doamne, de ce oare eşti Tu atât de infinit de mare, de înţelept şi de puternic, iar noi, oamenii, atât de insignifianţi, de prosti şi de slabi?! Doamne, adevărat Îţi spun, să ştii că acum chiar mă cuprinde o mare teamă faţă de Tine, Tu fiind, în spiritul Tău, prea veşnic, prea infinit de mare, prea înţelept şi prea atotputernic! Şi cel mai de neînţeles pentru mine este cum de ai putut Tu să cobori la noi, pe pământul acesta neînsemnat, în plenitudinea Ta dumnezeiască, şi să te încarnezi în trupul atât de mărginit al unui om!”

2. Eu am spus: „Linişteşte-te; căci, din vecii vecilor, Eu nu fac nimic fără un motiv foarte înţelept. Este de la sine înţeles că un medic înţelept şi foarte priceput, odată venit la un bolnav, va cerceta întâi şi-ntâi în ce parte a trupului este localizată boala. Odată ce a recunoscut acest lucru, el va căuta de îndată, prin metodele sale, să vindece şi să reînsufleţească nervul cel mai bolnav, oricât de mic ar fi el. Iar când nervul respectiv a fost vindecat, foarte repede se va însănătoşi şi omul în întregime.

3. Şi, uite, Eu ştiu cel mai bine care este nervul cel bolnav al Marelui Om Cosmic, şi tocmai de aceea am venit la acest nerv bolnav, spre a-l însănătoşi mai întâi pe el, pentru ca apoi întregul Mare Om să-şi regăsească sănătatea! Pricepi acum lucrurile acestea?”

4. Iar cărturarul a spus: „Da, da, Domnul şi Dumnezeul meu, acum toate sunt clare şi în ordine, însă eu, în ciuda acestui fapt, simt cum mă pierd în faţa Ta, într-o nimicnicie tot mai mare, aproape totală.”

5. Eu am spus: „Dar Eu nu sunt oare, din punct de vedere al trupului Meu, la fel de insignifiant ca şi tine, în faţa acestei Creaţii?! Şi totuşi, Spiritul Meu se înalţă cu infinit de mult deasupra ei!”

6. Cărturarul a spus: „Da, în cazul Tău, cu siguranţă; dar unde oare se află Spiritul meu?”

7. Eu am spus: „Ei bine, dar oare Spiritul tău nu s-a avântat şi el împreună cu al Meu până foarte departe, deasupra tuturor tecilor globale incomensurabil de mari, şi chiar până dincolo de Marele Om Cosmic?! N-ai văzut tu împreună cu Mine tecile globale aproape infinit de mari, ca pe nişte puncte de lumină abia licărind, şi, la fel, şi pe Marele Om Însuşi?! Şi oare nu ai zburat alături de Mine până mult dincolo de învelişul Marelui Om Cosmic, în spaţiul cel vid, astfel încât până şi Marele Om în ansamblul său să ţi se înfăţişeze în imaginea spirituală a gândurilor tale abia la dimensiunea unei furnici lucitoare?! Iar dacă tu, în Spiritul tău, Mă poţi urma pe Mine în spaţiile cele nesfârşite ale Creaţiei, astfel încât până la urmă ea să se reducă pentru tine la ceva infim, atunci cum poţi afirma că tu sau vreun alt om aţi fi o adevărată nulitate în comparaţie cu dimensiunile infinite ale Creaţiei?!

8. Priveşte de pildă pe fereastră: tu vezi acum steaua Regulus în constelaţia Leului! Vezi tu, acela este tocmai Soarele Central Primordial al acestei teci globale! Distanţa incomensurabil de mare dintre el şi noi l-a redus la dimensiunea unui punct. Şi câţi astfel de Reguluşi ţi-ai putea imagina oare unul lângă altul? Îţi spun Eu: o puzderie – la fel cum spiritul tău a început să-şi imagineze deja alţi Mari Oameni Cosmici, pe lângă acesta! Şi, fiind înzestrat cu astfel de însuşiri pur dumnezeieşti în Spirit, mai poţi tu spune că omul este o nulitate a nulităţii?! Trupul tău, ca materie, este fără îndoială o nulitate. Dar tocmai de aceea marele om nemuritor nu trebuie să se preocupe de acest nimic temporar şi material, ci de Spiritul său, iar atunci nu va mai putea afirma niciodată că este o nulitate a nulităţii, ci o totalitate a totalităţii, în Mine şi cu Mine!

9. Uite, chiar dacă te simţi copleşit de spectacolul pe care vi l-am dezvăluit despre imensitatea reală a Creaţiei Mele, Eu totuşi îţi spun că, în Împărăţia Mea, cel mai umil va fi incomparabil mai mare decât ceea ce îţi reprezinţi tu acum drept atât de infinit de mare! Înţelegi aceasta?”

10. La aceste cuvinte au răsuflat cu toţii mai uşuraţi şi s-au bucurat că Eu, prin această ultimă explicaţie, îi ajutasem să se smulgă din starea de nimicnicie care tindea să-i copleşească, redându-le oarecum conştiinţa existenţei lor.


Capitolul 248
Despre mişcarea Omului Cosmic şi a tecilor sale globale. Despre sorii dubli

1. Atunci s-a apropiat Lazăr de Mine şi M-a întrebat: „Doamne, dar aceste teci globale, pe care acum, prin graţia Ta, chiar mi le pot reprezenta foarte bine, în pofida imensităţii lor, nu au şi o altă mişcare decât mişcarea generală pe care le-o imprimă Marele Om Cosmic?”

2. Eu am spus: „O, ba da, ele se rotesc în jurul propriei lor axe, şi aceasta pentru ca ele să producă, prin frecarea continuă a învelişului lor de eterul care le înconjoară din toate părţile, o cantitate considerabilă de foc electric, asemănător fulgerului, care serveşte drept substanţă nutritivă principală pentru toate corpurile cereşti ce se află în teaca respectivă. Căci masa imensă a acestei substanţe, care se naşte din frecarea unui glob de eterul ce-l înconjoară, umple spaţiul eteric din interiorul globului. Mişcarea nenumăratelor corpuri cereşti din interiorul unui glob generează o reactivare a acestei substanţe, prin intermediul atmosferei care le înconjoară, şi ea difuzează în cantitate suficientă, în primul rând în atmosfera corpurilor cereşti, iar prin aceasta, în înseşi corpurile cereşti. Cu cât un corp ceresc este mai mare – precum un soare sau chiar un soare central -, cu atât mai vie este mişcarea sa şi cu atât mai mare este şi cantitatea de substanţă nutritivă şi luminoasă produsa de el, iar substanţa care le prisoseşte sorilor le este transferată planetelor.

3. Din acestea poţi înţelege foarte clar că şi o teacă globală trebuie să-şi aibă mişcarea sa, iar rotaţia în jurul propriei sale axe, care este foarte rapidă, este mai mult decât suficientă pentru a satisface necesităţile ei foarte mari; iar mişcarea efectuată de Marele Om Cosmic în imensul spaţiu eteric este şi mai productivă. Viteza cu care el se deplasează pe o traiectorie circulară imensă este atât de extraordinară, încât într-o clipită el parcurge distanţa a o mie de teci globale, având totuşi nevoie de o suta de mii ori o mie de ani solari pentru a ajunge din nou în punctul de plecare.

4. Din toate acestea, vă puteţi face o imagine despre cât de mare este drumul circular pe care îl parcurge el mereu şi care îi asigură suficientă hrană pentru toate fibrele şi toţi nervii săi. Şi totodată vă puteţi face o imagine şi mai clară despre puterea, înţelepciunea şi Ordinea lui Dumnezeu. Aţi înţeles bine toate acestea?”

5. Şi cărturarul a spus: „Doamne, acum mie mi s-au limpezit toate! Tu ai spus mai înainte că nimeni nu-L poate iubi cu adevărat pe Dumnezeu, atâta vreme cât nu îl cunoaşte, şi abia acum înţeleg adevărul acestor spuse ale Tale. Abia acum Îl cunosc pe Dumnezeu, şi, în Tine, o Doamne, îl iubesc mai presus de orice. Dar este şi uşor să-L recunoşti pe Dumnezeu, atunci când El în persoană ţi se înfăţişează atât de evident, iar noi nu avem desigur niciun merit, căci totul se datorează graţiei Tale. Dar ce om de pe acest pământ ar fi putut descoperi şi revela vreodată profunzimile Tale incomensurabile?! Aceasta îţi este posibil numai Ţie, care le-ai creat pe toate cu o înţelepciune desăvârşită şi le-ai ordonat într-un mod magnific!

6. O Doamne, noi nu putem decât să-Ţi oferim, din adâncul inimii, recunoştinţa noastră fierbinte, şi să Te rugăm să ne acorzi şi în continuare graţia Ta şi să ne întăreşti tot mai mult. Doamne, ucenicii Tăi cei vechi vor fi aflat probabil mult mai multe despre măreţia Ta. Am putea să-i rugăm să ne împărtăşească şi nouă ceea ce ştiu?”

7. Eu am spus: „O, desigur – ei cunosc chiar foarte multe în privinţa aceasta! Iar în această zi care stă să înceapă, ocaziile nu vor lipsi. Dar acum, fiecare să înţeleagă bine cele auzite aici, spre a le păstra cât mai fidel pentru toţi cei cărora le va vorbi în numele Meu!

8. Acum însă, să ieşim afară şi să admirăm venirea zorilor şi răsăritul soarelui, şi toate inimile să se umple de bucurie! Între timp, oamenii hangiului se pot îngriji de masa noastră de dimineaţă!”

9. De îndată hangiul a dat dispoziţiile necesare, şi imediat s-a pus în mişcare toată casa. Iar noi ne-am ridicat şi am ieşit afară.

10. Spre vest, mai multe dintre stelele fixe mari se vedeau încă destul de bine, iar Lazăr M-a întrebat dacă printre acestea se află şi vreun soare central.

11. Iar Eu i-am spus: „Printre stelele încă vizibile, acum nu se află niciunul. Dar mult în spatele lor există chiar foarte mulţi, însă, chiar cu un ochi extrem de ager şi într-o noapte foarte întunecată, nu poţi sesiza dintre ei decât cel mult doi sau trei, ca pe nişte puncte lucitoare abia vizibile.

12. Şi mai există o categorie specială de sori, din care se întâlnesc mai mulţi în fiecare ţinut solar. Este vorba despre sorii dubli, care însă nu sunt nişte sori centrali, ci doar nişte sori planetari ceva mai speciali, iar unul dintre cei doi este întotdeauna mai mare decât însoţitorul său. Cei doi sori se află arareori la o distanţă mai mare de şase mii de milioane de leghe unul de celălalt. Soarele cel mic se roteşte în jurul celui mai mare asemenea unei planete. Totuşi, în jurul fiecăruia dintre aceştia doi, se rotesc numeroase planete, mai mari şi mai mici, ale căror locuitori o duc foarte bine. Căci ei nu au niciodată o noapte deplină, şi nici friguri mari, mai ales cei de pe planetele mai mici, care trec printre cei doi sori (Altfel spus, planetele mici se rotesc doar în jurul unuia dintre cei doi sori, iar cele mari, în junii ambilor, (n. t.)), în timp ce are loc această rotaţie.

13. Dar există şi planete mai mari, care descriu o mare traiectorie eliptică în jurul ambilor sori. Iar locuitorii acestor planete nu au o viaţă la fel de plăcută precum cei de pe planetele mici.

14. În fiecare ţinut solar, sorii aceştia dubli au un rol esenţial; căci ei sunt regularizatorii naturali ai mişcării celorlalţi sori planetari simpli, precum şi cei ce repartizează substanţele nutritive amintite pentru întregul ţinut solar, şi sunt astfel dispuşi, încât să revină un astfel de soare dublu la fiecare şapte sute – o mie de sori obişnuiţi. Dar veţi vedea toate acestea cât se poate de clar în Împărăţia Mea, căci aici toată această ştiinţă nu poate fi decât incompletă şi deşartă.

15. Acum să ne îndreptăm ochii din nou spre răsărit. Căci în foarte scurt timp soarele va apărea în toată splendoarea şi măreţia sa; să priviţi cu mare atenţie acest răsărit de soare de astăzi!”


VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/7 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
Acest articol a fost postat în Biblioteca Unique, Revelaţii. Memoreaza acest link permanent.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *