De la iad la rai (Robert Blum) – volumul 1 – Dicteu Divin prin Jakob Lorber

• Jakob Lorber – Profetul necunoscut
• Robert Blum – O scurtă biografie
• Capitolul 1. Viaţa lui Robert Blum pe pământ
• Capitolul 2. Primele impresii ale celui executat în lumea de dincolo. El conştientizează faptul că nu a murit
• Capitolul 3. Robert crede că a fost anesteziat
• Capitolul 4. Robert Blum face un apel disperat către Dumnezeu. El îl invocă pe Iisus
• Capitolul 5. Încercarea de a merge prin spaţiul gol. Monologul interior al lui Robert Blum pe tema nimicului şi a vieţii care continuă. El îl blestemă pe Dumnezeu – sursa tuturor suferinţelor
• Capitolul 6. Pacea este deplină în exterior, dar în interiorul lui Robert Blum domneşte o disperare tăcută. Oare ce este viaţa? Dorinţa de a trăi certitudinile credinţei îl conduce pe Robert către rugăciune. El îşi aminteşte de soţie şi de copii
• Capitolul 7. Amintirea corectă a lui Iisus produce un fulger puternic. Robert se sperie, dar trăieşte o stare de fericire uimită
• Capitolul 8. Robert Blum simte că i se retrezeşte pofta de viaţă. Dorinţa de răzbunare se transformă în iertare. Se produce un nou fulger, urmat de o lumină care nu mai dispare
• Capitolul 9. Înţelepciunea lumească nu înseamnă altceva decât vanitate. Iisus le transmite credinţa discipolilor Săi
• Capitolul 10. Gânduri favorabile la adresa lui Iisus. Credinţa lui Robert Blum în nemurirea sufletului şi într-un Dumnezeu plin de iubire se amplifică
• Capitolul 11. Noi gânduri pline de devoţiune faţă de Iisus. Aspiraţia lui Robert de a-L cunoaşte pe Acesta. Lumina devine din ce în ce mai puternică
• Capitolul 12. În regiunea luminoasă se întrevede o formă umană. Să fie oare vorba de Iisus? Bucuria lui Robert în faţa împlinirii celei mai fierbinţi aspiraţii a lui
• Capitolul 13. Chemarea lui Robert. Apare Iisus. Sufletul despărţit de trup îşi regăseşte fundamentul solid de sub picioare
• Capitolul 14. Robert se adresează Domnului. Răspunsul lui Iisus. O problemă importantă de viaţă
• Capitolul 15. Un răspuns corect. Dorinţele arzătoare ale lui Robert Blum
• Capitolul 16. Domnul îi promite lui Robert îndeplinirea dorinţelor sale juste, dar cu anumite rezerve. Robert îi condamnă cu asprime pe tirani
• Capitolul 17. Domnul îi recomandă lui Robert Blum: „Supune-te autorităţilor”. Robert pune la îndoială această poruncă. El încearcă să afle mai multe în legătură cu divinitatea umană a lui Iisus
• Capitolul 18. Iisus vorbeşte despre necesitatea puterilor lumeşti. Nici o societate umană nu poate exista fără ordine şi ascultare
• Capitolul 19. Despre obedienţă. Exemple preluate din lumea naturală
• Capitolul 20. Un alt exemplu: necesitatea existenţei munţilor înalţi
• Capitolul 21. Munţii de mărime medie şi mică – originea şi scopul lor pe planeta Pământ
• Capitolul 22. Nivelele de subordonare sunt necesare inclusiv în rândul oamenilor
• Capitolul 23. Robert este de acord cu Iisus. Răspunsul lui referitor la folosirea greşită a puterii de către stăpânitorii acestei lumi
• Capitolul 24. Un răspuns consolator pentru îndoielile lui Robert. Răutatea omului liber reprezintă o pedeapsă în sine. Lecţiile istoriei
• Capitolul 25. Scopul şcolii terestre. Ce este mai bine: o binecuvântare temporară sau una permanentă?
• Capitolul 26. Răspunsul lui Robert: „Îi voi înapoia viaţa celui care mi-a dăruit-o. Cum poate exista un Dumnezeu al iubirii care îşi tratează creaturile cu atâta duritate?”
• Capitolul 27. Clarificări referitoare la evoluţia omului către statutul de independenţă totală. O şcoală doar aparent dificilă, înţelepciunea supremă a iubirii divine
• Capitolul 28. Chiar şi moartea fizică reprezintă o mână de ajutor adresată spiritului de iubirea lui Dumnezeu. Chinurile morţii în vremurile de altădată şi în cele prezente
• Capitolul 29. Semnificaţia textului din Scriptură: „Depărtaţi-vă de Mine, blestemaţilor!” Orice spirit malefic se blestemă singur. Păcatul împotriva Sfântului Duh
• Capitolul 30. Ce s-a întâmplat cu bogatul cel lacom şi cu Lazăr cel sărac în lumea de dincolo. Cine a creat iadul? Răspuns: răutatea spiritelor
• Capitolul 31. Robert este întru totul de acord cu Iisus. O ultimă întrebare: „Care este adevărata natură a lui Dumnezeu?”
• Capitolul 32. „Iubeşte-Mă pe Mine (Iisus), căci întreaga plenitudine a Divinităţii sălăşluieşte în Mine!” Robert se îndoieşte de această afirmaţie, dar este dispus să o accepte prin cultivarea credinţei sale
• Capitolul 33. Despre credinţa autentică şi despre cea falsă. Pericolele unei vieţi prea îndestulate
• Capitolul 34. Viziunea lui Robert asupra credinţei şi asupra adevăratei adorări a lui Dumnezeu
• Capitolul 35. Capacitatea duală de discernământ a omului. Numai lumina spirituală poate ajunge la adevărata credinţă. Despre practică şi despre virtute
• Capitolul 36. Iritarea lui Robert atunci când i se reamintesc slăbiciunile sale lumeşti. Dorinţa lui de a schimba subiectul
• Capitolul 37. Pericolul laudei de sine. Chiar şi prinţii din lumea îngerilor au nevoie de umilinţă pentru a putea progresa din punct de vedere spiritual. Mărturiseşte-ţi cu umilinţă vinovăţia şi vei fi binecuvântat
• Capitolul 38. Robert îşi aminteşte de toate încercările de care a avut parte pe vremea când trăia pe pământ. „Pedepseşte-mă, dar nu mă părăsi”
• Capitolul 39. Robert o ia pe calea cea dreaptă. O explicaţie referitoare la Ioan Botezătorul, în inima lui Robert apar zorii luminii eterne a recunoaşterii
• Capitolul 40. Odată cu trezirea Spiritului lui Dumnezeu în inima sa, Robert începe o nouă viaţă. Un nou test al libertăţii, pentru atingerea unui nivel superior de cunoaştere
• Capitolul 41. Robert: „Doresc ca voinţa Ta să îmi conducă viaţa”. Iubirea despre iubire
• Capitolul 42. Un frate adevărat. Parabola trasului la ţintă, întregul destin al omului depinde de iubirea sa faţă de Domnul
• Capitolul 43. Noua şi glorioasa lume a lui Robert. Mulţumirile lui uluite şi iubirea sa arzătoare. „Această lume s-a născut din tine”. O parabolă a procreaţiei
• Capitolul 44. Misiunea lui Robert în noua sa casă. Prima recepţie, întâmpinarea unor prieteni politici ajunşi în lumea spiritelor. Robert le dă sfaturi.
• Capitolul 45. Pledoaria plină de ardoare făcută de Robert în favoarea lui Hristos. Mulţimea vieneză
• Capitolul 46. Robert se interesează de trei dintre camarazii săi de arme. Un portret al sufletului acestor prieteni „ai poporului”. Robert îşi sfătuieşte tovarăşii să înveţe virtutea iertării
• Capitolul 47. Intrarea în casa lui Robert. Corespondenţa spirituală a etajelor. Mulţimea vieneză este avertizată. O comunicare cu Domnul prin intermediul inimii
• Capitolul 48. Interiorul sublim al casei. Mânia lui Robert văzând ce se întâmplă în grădină. Scene scandaloase ale căror protagonişti sunt vienezii. Domnul îşi asumă vindecarea sufletelor malefice
• Capitolul 49. Grupul fostelor dansatoare intră în casa lui Robert, după ce au suferit foarte mult în lumea spiritelor. Fetele solicită cu umilinţă puţină pâine şi un loc de dormit peste noapte
• Capitolul 50. Mulţimea vieneză întreabă de dansatoare. Predica dură a lui Robert. Mântuirea sufletelor aflate pe marginea abisului
• Capitolul 51. Trei dintre tovarăşii de arme ai lui Robert se prezintă în faţa Domnului. Ei sunt transformaţi. Drept instrumente, sunt folosite trei dintre graţioasele dansatoare
• Capitolul 52. Efectul pozitiv generat de spiritul lui Robert. Inima lui este zguduită de compasiunea Domnului. Efectul pozitiv generat de simpatia lui
• Capitolul 53. Demagogii Messenhauser, Jellinek şi Becher în lumea de dincolo. Opiniile lor despre Dumnezeu, despre iad şi despre soartă
• Capitolul 54. Jellinek demonstrează existenta lui Dumnezeu pornind de la exemplul naturii, dar ajunge la concluzia că omul nu poate înţelege Divinitatea dincolo de aspectul natural al creaţiei
• Capitolul 55. Călătoria pe calea descoperirilor. Ezitările şi precauţiile eroilor noştri. Domnul apare în faţa lor, însoţit de Robert
• Capitolul 56. Inima lui Jellinek se aprinde de iubire pentru prietenul lui Robert. Vinul celest. Toastul lui Jellinek şi răspunsul Domnului
• Capitolul 57. Efectele vinului celest, întrebări legate de Hristos şi de divinitatea Lui. Răspunsul lui Robert. Proverbul favorit al lui Jellinek
• Capitolul 58. Testul la care îşi supune Robert prietenii. Răspunsurile corecte ale lui Jellinek şi Messenhauser
• Capitolul 59. Domnul vorbeşte despre fraza frecvent invocată, dar prost înţeleasă: „Scopul scuză mijloacele”
• Capitolul 60. Dansatoarele încearcă să obţină mai multe explicaţii în legătură cu Dumnezeu. Robert le sfătuieşte: „Căutaţi lumina din interior”. Orice căutare exterioară ascunde un pericol
• Capitolul 61. Dansatoarele îi confirmă lui Robert că l-au înţeles. Lupta împotriva spiritelor impure ale naturii din interiorul omului. Etapele perfecţiunii. Cel Preaînalt
• Capitolul 62. Înapoi la gălăgioasa mulţime vieneză. Vindecarea miraculoasă a acestor eroi ai pasiunilor trupeşti. Robert îi invită să intre în casă
• Capitolul 63. Oaspeţii dau ochi cu dansatoarele. Conversaţii. Eroii baricadelor
• Capitolul 64. Vienezul este mustrat de Robert. Femeia certăreaţă, care are de fapt o inimă bună, îl încurajează, dar în zadar
• Capitolul 65. Vieneza şi ţiganul pus pe harţă. Eroina noastră apelează la Jellinek, care o trimite la Domnul
• Capitolul 66. Eroina noastră se adresează Domnului. Sfatul Mântuitorului: „Mărturiseşte-ţi deschis problemele şi nu te sfii să îmi ceri ajutorul”. Povestea unei femei căzute
• Capitolul 67. Comentariile Domnului referitoare la motivele pentru care a acceptat să vă reveleze mărturisirea aparent ofensatoare a femeii
• Capitolul 68. Eroina care aşteaptă răspunsul lui Iisus şi vienezul cu nasul pe sus. Acesta este mustrat de Domnul. In inima eroinei Helena se produce miracolul iubirii
• Capitolul 69. Reacţia vienezului cu nasul pe sus în faţa transformării Helenei. Diferenţa dintre vis şi realitate. Parabola lui Olaf referitoare la curtarea unei femei
• Capitolul 70. Situaţia maritală a cârcotaşului. Generalul dispus să îl ajute
• Capitolul 71. Norii se adună asupra căsniciei cârcotaşului. Mireasa îşi revelează adevărata natură
• Capitolul 72. Pretenţia Emmei. Generalul devine consilier marital. Feuda căsniciei
• Capitolul 73. Povestea căsniciei vienezului cârcotaş continuă. Criza de nervi a Emmei şi o nouă conversaţie
• Capitolul 74. Surprizele se ţin lanţ. Nobilul cârcotaş descoperă nişte cunoştinţe vechi. Sfatul bun al lui Olaf
• Capitolul 75. Rugămintea lui Olaf de dragul prietenilor săi. Promisiunea Domnului – Pescarul de Suflete, încăpăţânarea şi orbirea cârcotaşului
• Capitolul 76. Cinstitul lustragiu. Mierl nu este întâmpinată cu bucurie. Rufele murdare ale cârcotaşului sunt expuse în văzul tuturor. Spiritul ofensat al aroganţei părăseşte grupul
• Capitolul 77. Intervenţia lui Olaf în fata Domnului. Acceptarea Divinităţii lui Iisus şi abandonarea în faţa voinţei Sale. Saturarea sufletelor sărmane
• Capitolul 78. Grija faţă de cei parţial orbi. Anunţul referitor la Consiliul Suprem celest. Măreţia, simplitatea şi bunătatea Domnului
• Capitolul 79. Începe venerabilul consiliu, întrebarea Domnului: „Ce se va întâmpla cu pământul?” Iau cuvântul Adam, Noe, Avraam, Isac şi Iacov
• Capitolul 80. Domnul potoleşte nerăbdarea Helenei. Iau cuvântul Moise şi David. Intervenţia Helenei şi cuvântul final al lui David
• Capitolul 81. Discursul dur al lui Petru referitor la biserica romano-catolică. Răspunsul înălţător al lui Pavel referitor la graţia divină
• Capitolul 82. Blum şi Jellinek îşi spun părerea. Răspunsul Domnului
• Capitolul 83. Recomandările radicale ale lui Becher. Instrucţiunile Domnului. Natura rasei umane aflată pe pământ este condiţionată de cea a întregii creaţii
• Capitolul 84. Părerea Helenei despre îmbunătăţirea destinului umanităţii terestre
• Capitolul 85. Domnul critică sugestiile Helenei. Pământul nu trebuie să devină un paradis, căci nu este altceva decât o şcoală şi un poligon de testare a sufletelor
• Capitolul 86. Înţelepciunea lui Olaf. Toastul celest. Noua lumină şi puntea iubirii născută din graţia Domnului
• Capitolul 87. Masa celestă. Toată lumea închină în sănătatea omului terestru. Rochia şi coroniţa de mireasă ale Helenei – o analogie
• Capitolul 88. Răsplata supremă a iubirii divine pure – Nunta cu Divinitatea
• Capitolul 89. Pământul şi ororile sale. Spiritul lui Antichrist. O manifestare simbolică
• Capitolul 90. O nouă desfăşurare a imaginii timpurilor. De ce tolerează Dumnezeu toate ororile pământului?

Sursa: Forum Unique